Perfect simplu .

Vreau să îmi spui,vreau să îmi spui tu,să aud din gura ta,cu vocea ta .. Ai văzut vreodată sentimentul adevărat ? Spune-mi.Ai trăit-până acum-fără să te hrănești,fără odihnă,fără somn,doar cu iubire ? Vezi .. tu nu înțelegi . A iubi înseamnă a înceta să trăiești pentru tine,a face ca toate sentimentele omenești-teama,speranța,durerea,bucuria,plăcerea-să nu depindă decât de o singură ființă ;înseamnă a te cufunda în infinit,a nu găsi nici o limită simțirii,a-ți închina viața unei singure ființe în așa fel încât să nu trăiești și să nu gândești decât pentru a o face fericită; a turna măreție în înjosire,a găsi alinare în lacrimi îndurerate,plăcere în suferință și suferință în plăcere ; înseamnă a întruni în sinea ta toate contradicțiile existenței tale . De ce îți e frică să mă iubești ? Când iubești,trăiești ; în rest doar exiști..

Vezi tu,iubirea este asemenea unei frânghii întinse,pe care supraviețuiesc,în echilibru,sentimentele și rațiunea ;  este,mai curând,un proces de autosugestie ; trebuie timp și complicitate pentru formarea acesteia . De cele mai multe ori te obișnuiești cu greu,la început,să supraviețuiești cu femeia fără de care,spui tu,nu ai putea trăi . Iubești mai întâi din milă,din îndatorire,din duioșie,și o faci pentru că știi că asta o face fericită . Dar nu e așa .. Iubirea stă în calea morții . Iubirea este viață . Tot,tot ce înțeleg,înțeleg numai pentru că iubesc . Tot ce există,există pentru că iubesc . Totul e legat de iubire . Este Dumnezeu Însuși,iar când mori,înseamnă că tu-o părticică din acest imens conglomerat al amorului-te întorci la izvorul veșnic al tuturor lucrurilor . Noi doi suntem părți-fiecare unică în felul ei-ale Cosmosului .Ceea ce ne face diferiți este diversitatea iubirii,și modul în care iubim . Puterea ce tu o deții asupra mea este cu o infinitate mai mare decât puterea ce o am eu . Tu chiar nu vezi ?? Iubirea noastră se va hrăni din greșeli și din dureri,la fel cum focul se hrănește cu tot ceea ce îi stă în cale . Dar nu va fi păcat,cum focul însuși nu este lemnul putred pe care îl mistuie .

Cel mai cunoscut sentiment al omenirii nu are o definiție clară,sau aparte . Pentru unii e strălucirea ce preschimbă praful vieții cotidiene într-o ceață aurie . Pentru alții e doar o farsă murdară,jucată asupra noastră pentru a realiza perpetuarea speciei . Eu,la 15 ani,înțeleg prin "iubire" singura modalitate de a pătrunde în altă ființă umană,în miezul cel mai adânc al personalității sale . Iubești când sufletul începe să cânte și florile vieții tale înfloresc singure,fără ajutor . Când acel puf de păpădie ce vine mereu și pleacă cu primul vânt,va trece și pe la poarta ta,atunci vei ști că ai întâlnit iubirea . Vei fi vis,și din tine se vor înălța himere ce se hrănesc cu sângele trandafirilor atunci când spinii îți vor pătrunde până la os,în zori de viață . Dacă tu vei fi vis,degetele tale să fie rănite și să te doară,pentru a simți că trăiești-pentru a infinita oară-acea iubire . Pas cu pas,gând cu gând,sunteți împreună . Ce mai poți pune într-un suflet cu exact două inimi ? !

Iubești cu adevărat doar acel suflet ce trăiește durerea,chinul.. și fericirea ! . Pentru că,stropul de extaz ce picură în sufletul său,asemeni clipei,te face să zâmbești din nou . Și totuși,tu .. uneori ai impresia că destinul (sau soarta) folosește sentimentul conceput,cu atâta drag,de tine, ca miză pentru orice joc de noroc.Ori altfel,cum ai putea explica că ți-a fost dat să pierzi,sau să nu poți avea,tot ce iubești mai mult ? Cum ?! ..

Să identifici fericirea când se află la picioarele tale,să ai curajul și hotărârea de a o ridica..și de a o păstra..aceasta este inteligența inimii.Tu încă nu ai înțeles ? Nu există un drum spre fericire.Fericirea este drumul ! Și oare,dacă ea (și numai ea) ți s-ar ivi în cale ori de câte ori mergi de unul singur,ai opri-o,și-ai deveni în sfârșit fericit ?! Sau dimpotrivă...Tu ți-ai vedea cu sfințenie de drum,suferința ta căpătând pe loc strălucire.. !

 

Vrei să o întâlnești în fiecare zi de mii de ori și să nu îți amintești nimic din întâmplările existenței tale,să te îndrăgostești din nou,și din nou de fiecare dată . Sau,poate ai vrea să-ți amintești .. Fiecare clipă a fost în sufletul tău fericit,ba rege,ba cerșetor .. Te-ai putea îndrăgosti de "el" sau "ea",dar ești deja îndrăgostit până peste cap . Cu inima,cu sufletul,cu brațele,cu ochii,cuprinzi totul într-o singură și eterna neuitare .. Și scrii pe cer,cu litere de viață,poeme de dragoste pentru fiecare suflet ce îl simți trăind în tine,ca la final să spui "Nu te iubesc . Ce privesc acum,cu ochi-mi,e pură nebunie ! "